Page 148 - Frate cu meridianele si paralele vol. 1

care se pompeaza oxigen dintr-un tub atasat scubei. Asadar,
timp de 30 de minute, eu si Jean suntem... hidromotociclisti, la
trei-patru metri adâncime, deasupra coralilor! Un scafandru-
instructor ne însoteste. Comunicam sub apa prin semne. El ne
întreaba periodic “E okai?”, facându-ne cunoscutul semn al
literei “o” cu degetul aratator si degetul mare. Trebuia sa-i
raspundem identic. Ne pregatise dinainte. Când ne scufundam
în apa, respiram numai pe gura, pe urma respiram normal.
Apasând un buton, ne putem deplasa cu scuba înainte, iar
sucind ghidonul (ca la bicicleta) cârmim la stânga ori la
dreapta, fiecare pe “hidromotocicleta” lui. Nu avem voie sa
luam picioarele de pe scuba, ca sa nu ne zgâriem de corali...
Instructorul are o traistuta din care scoate plancton,
ierburi de mare si cheama pestii. Blânzi, acestia vin, manânca.
Pun mâna pe unul negru, turtit (calcan?), îl mângâi si nu
fuge; s-au obisnuit cu turistii...
M-am putut scufunda cu ochelarii, fara sa se abureasca,
deoarece fusesera pulverizati cu o solutie speciala. Când ne-am
pozat sub apa, lentilele mele se înnegrisera pentru ca sunt
sensibile la lumina, asa ca, în fotografie au aparut întunecate.
Francezul Christian s-a prapadit de râs, zicea ca m-am bagat în
ocean cu... ochelarii de soare! Pe urma, adaugase ca,
subacvatici, aratam ca niste mafioti italieni si izbucnea iar în
hohote...
Jean a cumparat pozele, 35 de dolari australieni pentru
numai doua, enorm de scump, dar merita! Am stabilit ca le va
scana si mi le va expedia prin e-mail, sa am si eu o amintire
australiana haioasa...
Dar, ce m-a frapat cel mai mult, si de care mi-am dat
seama abia târziu, era vizibilitatea deformata din cauza
refractiei la trecerea luminii din apa oceanului în aerul din
casca de scafandru a scubei. Instructorul îmi facea semne sa
înaintez, dar eu ezitam, fiindca aveam impresia ca ma lovesc de
stâncile de corali. Pe urma, apasând cât de tare puteam pe